Dacă nu fac cumva vreo confuzie, Milena nu-i de la televizor. E de pe televizor. Câteodată, câte o doamnă șterge praful și face curat, o scoate pe Milena din sertar și o așază frumos: pe televizor. Dar ei nu-i place de televizor. E gras. Și stă pe loc. Așa că-și ia ghiozdanu și fuge. La telefon.
Bombonica
Așa se numește această fată.
Abia angajată.
Cea mai harnică și mai rapidă.
Doboară recorduri, e încrezătoare.
În piață.
La pavaje lucrează. Aici e de muncă. În plus îi și place.
La scos pietre. De pavaj.
În căutare de plaje.
În urma ultimelor tăieri de buget, s-a decis: biblioteca se desființează! Bibliotecara nu. S-a mutat în cămară, inventariază oale, crătiți și tigăi. Păstrează liniștea printre ele și are grijă să fie returnate la timp. E plăcut aici, și mai răcoare. În plus, își face și cumpărăturile. Dar, mai nou, s-a hotărât că are în ingrijire și ingredientele. Nu-i vorba că le discriminează dar asta înseamnă mai multă muncă. Și responsabilitate! Nu se poate! Cornelia urca acum până la ultimul raft. Să-i scuture un pic pe cei ce iau deciziile astea.
Ionel lucra la o spălătorie de mașini. Avea grijă de ele, le curăța, le ștergea și le umfla roțile. Toți clienții erau încântați de serviciile lui, iar șeful de angajatul lui model.Stop! De la capăt!Ionel lucra la o spălătorie de mașini. Nasol! Nu era de partea cui trebuie. Și-a dat seama. Mașinile nu-s de partea lui. De partea mea. De partea ta.Schimbă sensul!Metodă: Cauciucuri dezumflate.Da. Și alții și-au dat seama că Ionel era de partea lor. Așa a ajuns el baron local și a trăit fericit până la adânci bătrâneți.
